Capra cu trei iezi

adaptare a operei lui Ion Creangă

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu erau foarte obraznici; iar cel mic era harnic şi cuminte.
        Într-o zi, capra cheamă iezii şi le zice:
       Capra Dragii mamei copilaşi! Eu mă duc în pădure ca să mai duc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuieţi uşa după mine, şi să nu cumva să deschideţi până ce nu-ţi auzi glasul meu. Când voiu veni eu, ca să mă cunoaşteţi, am să vă spun aşa:
Trei iezi cucuieţi / Uşa mamei descuieţi! / Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, / Lapte-n ţâţe / Drob de sare / În spinare / Mălăieş / În călcăieş / Smoc de flori / Pe subsuori.
        Auzit-aţi ce-am spus eu?
      IED mijlociu - Da, mămucă
      IED MARE - Nici o grijă, mămucă!
        Capra Dacă-i aşa, apoi veniţi să vă sărute mama! Dumnezeu să vă apere de cele rele, şi mai rămâneţi cu bine!
    Ied mic - Mergi sănătoasă, mămucă, şi Dumnezeu să-ţi ajute ca să te întoarne cu bine şi să ne-aduci demâncare.
        Un duşman de lup, chiar cumătrul caprei, de mult pândea vreme cu prilej ca să pape iezii.
       LUP "Bun! Ia, acum mi-e timpul...:
 Trei iezi cucuieţi / Uşa mamei descuieţi! / Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, / Lapte-n ţâţe / Drob de sare / În spinare / Mălăieş / În călcăieş / Smoc de flori / Pe subsuori.
        - Hai! Deschideţi!
        IED MARE - Ia! Băieţi, săriţi şi deschideţi uşa, că vine mama cu demâncare.
        IED mic - Să nu cumva să faceţi pozna să deschideţi, că-i vai de noi! Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i aşa de gros şi de răguşit, că-i mai subţire şi mai frumos!
        Lupul, se duse la un ferar şi puse să-i ascute limba şi dinţii, pentru a-şi subţia glasul:
       LUP  Trei iezi cucuieţi
        Uşa mamei descuieţi!
        IED MARE - Mă duc să-i deschid.
        IED mic - Nu te du! Ascultaţi-mă şi pe mine!
        IED MARE - Eu, unul, mă duc să deschid.
        Atunci mezinul se vâră iute în horn, iar cel mijlociu sub un cherşin. Însă cel mare,  după uşă trage zăvorul...
       LUP - Nu ştiu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai multe glasuri? Unde să fie? Mă! ia să mai odihnesc oleacă!
         Atunci iedul de sub cherşin, să nu tacă?
        IED mijlociu - Să-ţi fie de bine, nănaşule!
      LUP  - A! ghidi! ghidi! ghiduşi ce eşti! Aici mi-ai fost? Ia vină-ncoace la nănăşelul, să te pupe el!
        Pe urmă se mai învârte prin casă, dar nu găseşte nimic. Apoi, aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau. Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine.
       Ied mic Drăguţii mei frăţiori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mâncat! şi biata mamă nu ştie de astă mare urgie ce-a venit pe capul ei!
          Capra Dragii mămucuţei, dragi! Cum aşteaptă ei cu bucurie şi-mi râd înainte când mă văd!
Trei iezi cucuieţi / Uşa mamei descuieţi! / Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, / Lapte-n ţâţe / Drob de sare / În spinare / Mălăieş / În călcăieş / Smoc de flori / Pe subsuori.
        Ied mic Mămucă, mămucă, uite ce am păţit noi! Mare foc şi potop au căzut pe capul nostru!
        Capra Da' ce-a fost aici, copile?
        Ied mic Ce să fie, mămucă? După ce-ai plecat, am auzit bătăi… frate-meu cel mare, nătâng şi neastâmpărat cum îl ştii, fuga la uşă să deschidă. Atunci, eu m-am vârât iute în horn, şi frate-meu cel mijlociu sub chersin, iar cel mare, se dă după uşă şi trage zăvorul! Atunci, grozăvie mare! Nănaşul nostru şi prietenul dumitale, cumătrul lup, se şi arată în prag!
        Capra Cine? Cumătrul meu? El? Care s-a jurat pe părul său că nu mi-a sperie copilaşii niciodată? Ei las', că l-oi învăţa eu! Nici o faptă fără plată... Ticălosul! Ei, taci, cumătre, că ţi-oi arăta eu!
        Ied mic  Of, mămucă, of! Mai bine taci şi lasă-l în plata lui Dumnezeu!
        Capra Ba nu, dragul mamei!
        Şi aşa zicând, se apucă capra să facă mare praznic. Pregăti sarmale, plachie, alivenci, şi fel de fel de bucate. Apoi umple o groapă cu jăratic,  aşeză o leasă de nuiele şi nişte frunze, iar deasupra o rogojină. Apoi făcu un scăunel de ceară anume pentru lup. Pe urmă se duce prin pădure să caute pe cumătru-său şi să-l poftească la praznic.
        LUP Bună vreme, cumătro! Da' ce vânt te-a abătut pe-aici?
        Capra Bună să-ţi fie inima, cumătre! Ia, nu ştiu cine-a fost pe la mine pe-acasă în lipsa mea, că ştiu că mi-a făcut-o bună!A găsit iezii singurei, i-a ucis şi i-a crâmpoţit, de le-am plâns de milă!
        LUP Da' nu mai spune, cumătră!
        Capra Am făcut şi eu un praznic, după puterea mea, şi am găsit de cuviinţă să te poftesc şi pe d-ta, cumătre;
        LUP Apoi da, cumătră, când ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar păzi. Nu-ţi mai face şi dumneata atâta inimă rea.  Oare nu cumva nenea Martin a dat pe la dumneata pe acasă? Că mi-aduc aminte ca acu că l-am întâlnit odată prin zmeuriş; şi mi-a spus că dacă-i vrea dumneata să-i dai un băiet, să-l înveţe cojocăria.
        Capra Ia poftim, cumătre, şezi colea şi să ospătezi oleacă din ceea ce ne-a dat Dumnezeu!
        Răstoarnă apoi sarmalele în strachină şi i le pune dinainte.
        Atunci lupul nostru începe a mânca hâlpav; şi gogâlţ, gogâlţ, gogâlţ, îi mergeau sarmalele întregi pe gât.
        LUP Dumnezeu să ierte pe cei răposaţi, cumătră, că bune sarmale ai mai făcut!
        Şi cum ospăta el, buf! cade în groapa cu jăratic.
        Capra Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mâncat! Cu capra ţi-ai pus în cârd? Capra ţi-a venit de hac!
        LUP Văleu, cumătră, tălpile mele! Mă rog, scoate-mă că-mi arde inima-n mine!
        Capra Ba nu, cumătre; c-aşa mi-a ars şi mie inima după iezişorii mei!
        LUP Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa!
        Capra Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu eşti bun! Ţi-aduci aminte când mi te-ai jurat pe părul tău? şi bine mi-ai mâncat iezişorii!
        LUP Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă!
        Capra Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură!
   Şi aşa s-a păgubit sărmana capră şi de cei doi iezi, da' şi de cumătru-său lupul.
        Şi auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-au mai părut bine! Şi s-au adunat cu toatele la priveghiu şi unde nu s-au aşternut pe mâncate şi pe băute, veselindu-se împreună...
        Şi eram şi eu acolo de faţă, şi-ndată după aceea am încălecat iute pe-o şea, ş-am venit de v-am spus povestea aşa, şi-am încălecat pe-o capşună şi v-am spus, oameni buni, o mare şi gogonată minciună!

Intoarcere la activitatile literare | Retour aux activités littéraires | Variante en francais